crapă lumea e potop dau hunii avarii gepizii tătarii pecenegii vandalii vin jihadiștii ecologiștii populiștii nudiștii excomuniștii ne umple bacteriile eurile imeilurile se dărâmă blocurile duduie blogurile e jale e nașpa crapă lumea cade netu.

cei mai stimaţi oameni nu sunteţi voi cititorii ci călătorii ei sunt stimaţi în orice gară la plecarea şi la sosirea oricărui nenorocit de tren pe bune!

ce-i faci dorului când doare? Scoti cutitu tai o floare pui balegă pui sare ungi cu sâmbure cu fluture pui oloi pui strigoi dai drumu la câni te sui in pod faci un nod te speli pe mâni ce-i faci, tată?

cicã a murit de cancer de abces de inimã rea de ciumã de plictisealã de dragoste de ficat de nerãbdare de hai sã fim seriosi se moare numai de moarte

univers divin uterin îngeri sprinţari fâlfâie-n van aripi din păr pubian cerul diform gură de ţânc sân flasc tânjind după sfârc

un peste mic din atlantic viseaza zilnic un ibric de-a lui sudoare marea devine cu fiecare zi mai mare

un oval global nici total nici final trăgea un jug ca un coşciug închipuindu-se fatal sosia unui cal primordial

în toate balcoanele în care am fost m-am simţit singur precum sticlele goale puşcă băute despuiate prăfuite precum teneşii purtaţi în viteză scofâlciţi lăsaţi la odihnă precum caii dezvăţaţi de câmpie deşălaţi trişti precum sateliţii artificiali eşuaţi în orbite incapabili de umbră muţi singuri precum oamenii lăsaţi de izbelişte pe balcoane

un punct de vedere şi un punct de orbire fac o dreaptă mioapă

mut mov derbedeu stau pe gând ca pe veceu orfan de gurã titirez troscot vãgãunã gât strâmt plin latrinã întro limbã strainã